azi am coborât steagul din nou
pe mormântul speranței
îndoliați neuronii recită un marș
al universurilor paralele
gimnastică pe firul gândurilor
un pictor îmbălsămat cântă
gardurilor cimitirului
păsări negre cu ochii înfipți
în ace de nesiguranță
dansează într-o vâlvătaie
de tristețe lichidă
relatez de la ceafa locului
purtând costumul veșnic
ce miroase a tragedii
sudate neprofesionist
pe cămașa de noapte a sufletului