e momentul ăla
când scriu fără să mai gândesc
îmi pun castroane în cap
cu arome de piersici
sângele găsește alte căi
spre locul lui de retragere
sunt ca o mâncare de post
nicio idee nu are savoare
totuși golesc buzunarele
ca la un control pe aeroport
aștept să mi se întoarcă inima
cu fața la perete
caut următoarea noapte
când am să te întâlnesc
și ne vom îndrăgosti din nou
ca două frunze din copaci diferiți
care vorbesc aceeași limbă
voi gusta din zâmbetul tău
cu aromă de dragoste netrăită la timpul ei
castroane cu arome de piersici ? :))) nici ca m-as fi putut gandi. felicitari pentru opera !
Mulțumesc!