noi cu spatele

pe pereți pictate mâini înfuriate
sunete de gol sunt strigăte din noapte
ceasul fără limbi arată ora șapte
șarpele-ntunecat ia formă de șoapte

umbre de mirare se văd în oglindă
apa invizibilă începe să se-ntindă
respirații mor când se naște frica
suspansul din nori pornește a pica

pe urechi se-așază sânge și sudoare
într-un episod ce mișcă și nu moare
pământul n-are loc se-nvârte pe deget
experții-n tricotaje să vină să îl lege

mușcă din abis și fă-l mai mic
în afară de fugi n-am ce să-ți mai zic
tu ai creat coșmarul pune-l într-un coș
spre noi șade viitorul noi cu spatele întorși

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *