întotdeauna mi-a lipsit ceva
pe care n-am putut pune degetul
nu puteam scoate din minte
nu avea consoane și nici vocale
nu avea culori să arăt spre obiecte
nu avea miros deși n-aveam covid
nu se-auzea deși prezența-i era permanentă
n-avea greutate dar mă încetinea
avea viteză mereu mai mare ca a mea
și când se oprea drumul mi-l bloca
îmi înghițea cuvintele când zilele mă tocau
îmi punea gropi în față când pe drum drept mergeam
nu avea nume ca să pot să strig
și de ceva ce nu pare că există n-am cum să te conving
dar am simțit toată viața că ceva e greșit
și totul are sens doar dacă nici eu nu exist
(fotografie de la Breno Machado via Unsplash)