ți-am șoptit pe o foaie de primăvară
tăcerea soarelui din zilele cu nori
când ne priveam ca luna și pământul
deși vorbele cu greu ajungeau la noi
am coborât cu vântul între brazde
să îți mai scriu dar plugul nemilos
a intrat cu depresia în fraze
fir-ar al dracu de chitros
tremurau pietrele pe stradă
de dragul unor așa îndrăgostiți
se opreau păsările-n zbor să vadă
de ce dracu suntem așa cuminți
au stat mareele într-un picior să spargă
cu valul rece oceanul de răceală
mi-au umplut inima cu cerneală
și mi-au dat drumul de nebun pe câmp
de-atunci te caut cu aurora boreală
tu-mi arăți nordul când ești deja la sud
am pregătit rugul căci prea multă vrăjeală
ai proiectat spre mine că nu te mai aud