Ca orice lucru pe care nu-l faci cu drag, munca m-a cam dat peste cap și încă aștept să îmi revin. Nu mai am timp să fac nimic, doar dorm și muncesc. În prima săptămână plecam atât de obosit de la serviciu că nu mai puteam merge drept și mă sprijineam de balustradă pentru a urca cele 4 etaje până acasă. Eram mai rău decât după vreo 4 beri.
Acum m-am mai obișnuit puțin cu asta. Dar, dacă înainte găseam timp pentru blog înainte de muncă sau într-o pauză, acum am început să lipsesc tot mai des de aici. Și ăsta nu e cel mai rău lucru. Nu mai am minute, internetul e pe cale să expire, iar primul salariu întreg vine abia peste 2 săptămâni. Mă întreb cum am s-o joc pe asta…