Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
e ca două stânci care se scarpină
aruncându-și puricii în mare
apoi întorcându-se cu spatele la soare
își strânge ochii în palme
și îi aruncă între cer și apă
îi prinde la picioare
plesnește din bici
deși nu are
toți o cunoaștem
dar n-am mai avut putere să o salutăm
poetul a obosit
îşi lăcrimează conţinutul sufletesc
pe un caiet cu foi hidrofobe
îşi ascunde supărările între stânci tari ca gândurile
îşi sapă singur rândurile pe care va scrie
alunecă la vale cu picăturile de ploaie
ştie că nu e binevenit aici
sau oriunde altundeva
locul lui e printre stele stinse demult
ca şi speranta ca va reînvia omenia din oameni
iar atunci stâncile vor deveni perne
pe care să îşi rezeme încrederea că ziua de mâine există cu adevărat... Citește mai departe!
Ca orice lucru pe care nu-l faci cu drag, munca m-a cam dat peste cap și încă aștept să îmi revin. Nu mai am timp să fac nimic, doar dorm și muncesc. În prima săptămână plecam atât de obosit de la serviciu că nu mai puteam merge drept și mă sprijineam de balustradă pentru a urca cele 4 etaje până acasă. Eram mai rău decât după vreo 4 beri.
Acum m-am mai obișnuit puțin cu asta. Dar, dacă înainte găseam ... Citește mai departe!
Acest articol nu are niciun scop si nicio tema anume. Doar ma ajuta sa formez o pepiniera de idei(nu ca as avea prea multe la ora asta).
…
Dupa 5 minute de stat cu ochii la tastatura inca nu am nicio idee. Acest lucru este mai greu decat parea initial. Poate ca nu a fost o idee asa buna. Oricum, in lipsa de orice alta ocupatie, chiar si cateva cuvinte aruncate pe o foaie virtuala tot inseamna ceva. Poate cineva ... Citește mai departe!