M-am întors în natura din care au dispărut ţigările. Aerul a început să mă sufoce, iar căldura să mă prăjească. Din peisajul ăsta lipseşte orice mesaj literar, căci vietăţile de pretutindeni nu stimulează imaginaţia.
Îmi pare rău că m-am dezvăţat să-mi iau vacanţe! Oare la câte lucruri trebuie să mai renunţ ca să am tot ce îmi doresc?
În plaiul norilor
culori de verde se răsfrâng
peste zeci de nuanţe de roşu
cercuri portocalii şi galbene bat la ochii
movul s-a rupt din curcubeu şi a venit aici
iar albastrul veghează peste toate
De-ar fi
Bună dimineaţa!
se trezesc norii
şi îşi mângâie secundele
lanţul de căldură dezleagă suflete bronzate
călăii zilelor de ieri
şi-au luat liber de la slujba de recoltă a nimicului
doar cerneala bătută în cuie imaginare
mai salvează aparenţele
Refugiu
e ceasul
care stă
şi face o grămadă de lucruri
să te bucuri
în inexistenţa ta
socială
e vraja
care roade
timpul
şi aura lui
de atotbiruitor
mistic
e prima
dată când
urletul societăţii
se acoperă
cu fulgii
disperării
e speranţa
care împinge
timpul la vale
într-o melodie
bisericească
cu ecou
e totul…
dar e transparent
din fericire
picurăm cu toţii
malformaţi
de viaţă
în eter
Vindecare
În timp ce mă închid ca ochii
în semiluna viselor ce zboară
mi se deschid porcii
şi-o aţă prea uşoară
am alergat pe şarpe
cu cărămida-n leagăn
şi aproape de moarte
cânt la ţeapă
ţapăn ca o stâncă
privesc un roi de noi
vechi ce încearcă
să facă perechi de noroi
cu mintea-ncetinită
cu spirit de repriză
mi-e apa încâlcită
în firidă
cu scop de-a-mi face viaţă
hoţesc vreo două ceasuri
le vând pe blânda gheaţă
ce face valsuri
acum ... Citește mai departe!