Dă-mi!

Dă-mi zâmbetul tău
Pe al meu l-am pierdut
De două ori
Într-un oraș vechi
Într-un oraș nou

Dă-mi brațele tale
Ale mele nu mai pot scrie
Dă-mi inima ta
A mea nu mai e vie
Și mai dă-mi o coală de hârtie

Dă-mi pașii tăi
Să văd ce ai văzut
Dă-mi-te pe tine
Să-mi aibă viața început
Și mai dă-mi

Și un iaurt

fmm autocorect

parfum împrumutat

e momentul ăla
când scriu fără să mai gândesc
îmi pun castroane în cap
cu arome de piersici
sângele găsește alte căi
spre locul lui de retragere
sunt ca o mâncare de post
nicio idee nu are savoare
totuși golesc buzunarele
ca la un control pe aeroport
aștept să mi se întoarcă inima
cu fața la perete
caut următoarea noapte
când am să te întâlnesc
și ne vom îndrăgosti din nou
ca două frunze din copaci diferiți
care vorbesc aceeași ... Citește mai departe!

Sper

As vrea sa te privesc in ochi,
Sa pot sa-ti spun ca te iubesc
Sa am curaj sa iti vorbesc
In loc sa ma inchid de tot.

Nu-ti scriu pentru-ntaia oara
Da-ti scriu ca si cum prima-ar fi
Si sper ca vei citi
Intr-o buna seara.

Tot ce imi doresc acum
Este sa-ti observ privirea
Si zambetul…

Si sa te aud mereu
Aici, apropape:
In sufletul meu.