A aruncat scântei din privirea furioasă de a devenit gelos focul din șemineu, iar tastele au rupt-o la fugă. Pofta a escaladat singură peretele și s-a agățat în cel mai apropiat cui. De afară se auzeau răgete demne de o grădină zoologică. De frică, persoanele din tablouri se întorceau cu spatele și încercau să se acopere cu obiectele alături de care fuseseră fotografiate.
O ființă care se putea măsura la înălțime cu Coloana Infinitului a lui Brâncuși apare în pragul ușii. Speriat, noroiul de pe cizme fuge singur în grădină. Ființa intră în casă. Avea o umbră atât de rece încât aproape că a stins focul. Cerceta atât de atentă pereții că aceștia își furau reciproc tapetul, simțindu-se goi și nemaiștiind cu ce să se acopere. Exact în acest moment…
De sus vine piersică!
