Primul meu articol viral

M-am trezit ceva mai devreme decât de obicei. Mi-am făcut o cană de cafea și am pornit laptop-ul. Urmându-mi rutina zilnică, am pornit browser-ul web și mi-am accesat căsuța de e-mail. Acolo mă așteptau să le citesc sute de e-mail-uri; în afară de vreo 2-3, toate erau de la blog- comentarii, aprecieri, pingback-uri. Le-am șters fără să le deschid, urmând să le răspund din dashboard-ul wordpress.

Am accesat panoul de control al blogului. Cu uimire am constatat că, peste noapte, acesta fusese vizitat de sute de mii de oameni. Articolul care dăduse tonul era unul simplu, ca acesta, plin de greșeli, de gânduri, de frânturi din viața și din imaginația mea, lipsit de o inspirație specială, însă plin până la refuz cu sinceritate. Cineva îl găsise pe Google căutând cu totul altceva și își rupsese câteva minute din timpul acesta scump pentru a îl citi. Apoi l-a postat în social media exprimându-și părerea despre el și invitându-i și pe alții să facă la fel. Din acel moment s-a creat o lungă serie de dezbateri în jurul blogului, cum se nășteau altădată pe forumuri sau pe bloguri mai cunoscute. Au comentat foarte mulți oameni, mulți ca să mă înjure, câțiva pentru a îmi da sfaturi, unii doar pentru a lăsa o urmă a trecerii lor cu privirea printre rândurile scrise de mine.

Simțeam, în sfârșit, că a meritat să îmi investesc timpul și ideile în această activitate. Simțeam că există, deodată, un rost în ceea ce fac și că nu mai sunt un nimeni lipsit de viitor. De asemenea, articolul a rezolvat și alte probleme pe care le aveam, căci o parte dintre vizitatori și-au cumpărat electronice sau cărți folosind link-urile de afiliere din articolele mele. Aveam acum posibilitatea să investesc în continuare în pasiunile mele existente, dar și în altele noi, să îmi împlinesc noi visuri.

Totul avea să se schimbe începând cu acea zi în care internetul se întorsese cu fața spre mine și îmi arăta că, mai devreme sau (de obicei) mai târziu, lucrurile bune se întâmplă și celor care nu renunță să viseze și depun mai mult efort pentru lucrurile la care speră decât pentru altele mai „omenești”.

Așa am visat!