în fiecare dimineață când mă trezesc
mă simt vinovat pentru toate păcatele lumii
le însemnez cu un fier înroșit
în focul sentimentelor ce se pierd de la naștere
îmi trece țeapa prin inimă
urlu lovesc în pământ mă despic
iadul îmi ține ochii deschiși
și răutate respir
ceva îmi pare mereu profund corupt
ca un război primordial pe care toți
îl avem cu noi înșine
așteptându-ne să-l câștigăm
doar că lucrurile nu funcționează așa
și inamicul devine tot mai puternic
evoluția e fundamentală și în acest plan
împingându-ne către sfârșit
eu stau și mă uit pe ogorul cu sânge
fac recensământul a ce a mai rămas:
morții cu morții viii cu vina
de a se fi născut în lumea asta lipsită de dragoste
(fotografie de la Hasan Almasi via Unsplash)