Să nu-ți pară rău de mine! Nu este vina ta. Vezi tu, majoritatea oamenilor cred că e suficient să te încurajeze, mai sunt unii care se grăbesc să facă promisiuni (de care nu se țin sau care nu depind de ei) și mai sunt cei, foarte puțini, care într-adevăr fac ceva ca să ajute.
Să nu-ți pară rău de mine! Nu avem nicio obligație unul față de celălalt. Mâine o să îmi iau laptopul și vreo 2 schimburi de haine și am să plec. Probabil la acel acasă care nu prea s-a simțit acasă în ultima jumătate de viață. Teoretic, ar trebui să mă întorc. Însă nu știu dacă voi mai avea unde să mă întorc, deși practic aici rămân o parte dintre puținele mele lucruri. Odată cu ele rămân și visurile mele, rămâne și viitorul și un eu pe care nu am apucat niciodată să îl cunosc, deși mi-am dorit. Vor rămâne aici problemele, dar asta nu înseamnă că acolo va fi mai bine. Pe de-o parte trebuie rezolvată situația cu jobul (care chiar nu mă așteptam să dureze atât), pe de altă parte e cealaltă problemă care a devenit urgentă (mâine ar cam fi ultima zi).
Să nu-ți pară rău de mine! Așa cum nu ți-a părut nici în cele câteva luni în care am lipsit de pe-aici în ultimii 3 ani. Iar cei cu care am schimbat câteva vorbe și cu care m-am simțit a fi pe aceeași lungime de undă: uitați-mă! Uitați-mă și nu spuneți nimănui despre mine. Dacă dispar, vreau să dispar de tot!
Să nu-ți pară rău de mine! Plec; și nu mă duc într-un loc mai bun. Plec și nu voi mai fi același om, habar n-am ce voi fi… dacă voi mai fi. Pentru că ceva în mine deja a murit de mult…
One thought on “Să nu-ți pară rău de mine!”