Am citit ieri despre un cunoscut constructor german de mașini care a recunoscut și a oferit scuze pentru faptul că a expus intenționat maimuțe la noxele eliminate de motoarele pe motorină ale acestuia. Se mai spune și că testele nu au fost relevante, iar activitatea a fost sistată.
Pe același val de curaj a urcat și un producător român de automobile, declarând: „Ne pare rău, și noi am făcut teste de poluare pe maimuțe luate dintr-un cunoscut club bucureștean. Doar că noi am obținut acordul acestora, ele (n.r. maimuțele) spunând că, contrar opiniei populare, și-au început munca de jos… în Trabant, al cărui filtru de particule era reprezentat de plămânii șoferului și ai celorlalți ocupanți ai autoturismului.”
Am întrebat oamenii obișnuiți ce părere au despre asta. „Nu mai poți să te delectezi cu o banană în club, că te saltă. Nu e posibil așa ceva! O să ajungem să ne temem și pentru cei din copacul de lângă noi!” spune cineva pe un ton revoltat.
Având în vedere numărul în creștere al acestui tip de dezvăluiri și probabilitatea de a mai exista multe încă nefăcute publice, ajungem să ne întrebăm: oare mai avem nevoie de mașini?