Se pare că în ultimul timp am numai gânduri gri, de unde și titlurile „ucigașe”. Însă mi-e tot mai greu să suport tot ceea ce mi se întâmplă. Credeam că dacă voi avea un serviciu, cum au oamenii „normali”, viața mea va fi mai bună. N-a fost deloc așa. Nu mai am deloc timp liber, iar cu sănătatea sunt la pământ. Familia, care ar trebui să mă ajute și să mă susțină (ceea ce nu a făcut niciodată), nu mă înțelege. De aceea certurile nu au dispărut. Blogul e singurul loc în care mă pot refugia câteodată. Îmi plăcea să scriu de acasă sau de la țară, stând în pat sau la o măsuță la cate scriam. Acum inspirația și oboseala nu prea mă mai lasă să scriu. Am doar câteva momente libere în pauzele de la muncă, înainte să mă culc și după ce mă trezesc. Dar cel mai rău îmi pare că „îmi place să scriu când mă aflu la…” a devenit un „mi-ar plăcea să scriu!”.