Suport al imaginației

albă precum laptele
plăcută precum șoaptele
pe ea se-ntind munții și câmpii
deși la pas pe-acolo nu poți călători

brăzdată de dungi și diferite semne
vrea la a-ți imagina să te îndemne
deși nu poate rezolva toate problemele
îți stă foarte aproape când tu te lupți cu ele

e prietenul cel mai bun al oricărui scriitor
în miezul nopții sare mereu în ajutor
se-ntâmplă uneori să dispară pe furiș
doar pentru a se-ntoarce și-a aduce și un pix

Verde-mucegai

sunt bolnav
mă transform în hrană pentru pământul
care nu mă mai suportă

sunt un șobolan
gândurile trăiesc în galerii
din care ies doar să respire

sunt bolnav
când ceilalți vor să nu fiu
ca să le măresc profitul

ei voiau să fiu bolnav
când nu eram
voiau ca ei să îmi administreze otrava
dar au creat ceva ce nu pot controla
și-acum li se întoarce împotrivă

sunt
așa cum sunt
și nu mai vreau să fiu

Scris ucis

Se pare că în ultimul timp am numai gânduri gri, de unde și titlurile „ucigașe”. Însă mi-e tot mai greu să suport tot ceea ce mi se întâmplă. Credeam că dacă voi avea un serviciu, cum au oamenii „normali”, viața mea va fi mai bună. N-a fost deloc așa. Nu mai am deloc timp liber, iar cu sănătatea sunt la pământ. Familia, care ar trebui să mă ajute și să mă susțină (ceea ce nu a făcut niciodată), nu mă ... Citește mai departe!