Mă simt ca un sinistrat refugiat în propria țară
Obligat să fac zilnic o muncă deloc ușoară
De convingere și-atingere a sufletelor ignorante
Aici nu miroase-a bine; nu dați cu deodorante!
Nu puteți acoperi această cangrenă eternă
Speranța de eșec e o moștenire maternă
Nu am lanternă ca să vă scot din beznă
Nu pot fugi după vise chiar dacă n-am luxație la gleznă.
Banii atrag bani, pentru mine asta-i clar
Că doar când îi ai îți curge viață în pahar
Dacă i-ai pierdut, din start ești futut
Și sigur n-o să-ți placă; eu asta am reținut.
Viața e amară, palidă, ca de ceară
Chiar dacă n-ai nimic, cineva tot o să-ți ceară;
Viața te prinde c-o gheară și tu ești cel ce zbiară
Ca atunci când cereai fault în copilărie pe-afară.