Când m-am trezit era câmpie
Şi-ntr-un suflet alergam
Cu răsuflări de poezie
În care mă-necam.
Totul era albastru:
Pământ şi cer, deopotrivă
Şi vântul îmi curma glasul
Ducând gândul în derivă.
Nu aş mai fi vrut să plec
Deşi ştiam că nu-i real
Ci doar un melancolic cântec
Auzeam sunet de potop
Şi mă gândeam că totul
A pornit de la doi ochi
Albaştri…