Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Cantec la lasarea serii
de-ar sti sa-mi cante ochii tai
in vorba pe care-o-nteleg
si-ar pleca din pieptul tau
suflul dupa care-alerg
daca azi te-as intalni
te voi sti deja de-o viata
daca ne vom desparti
as zice c-ai fost o ceata
imi esti umbra-n miezul verii
si bec la lasarea serii
caldura in frigul iernii
era sa fii
dar nu ma stii
poate eram alti copii
*
Nevazutul
lumea nu vede
lumea nu stie
amintirea din colivie
va zbura ... Citește mai departe!
Bun venit în inima mea,
făceţi-vă comozi!
Ştiu că, orice v-aş spune, nu veţi fi cuminţi
Veţi scotoci peste tot,
veţi face deranj
şi chiar modificări structurale
dar mie nu îmi pasă
căci sunteţi bine-veniţi
Făceţi-vă comozi!
Ochii astia ma bantuie
Tot ei ma mantuiesc
Atunci cand ii privesc
Desconspir povesti
Ochii-curcubeu
Isi fac loc in sufletul meu
Si imi marcheaza viata
De cate ori ii intalnesc.
Ochii albastri
Nu ma lasa sa traiesc
Desi ii las sa treaca
Dar vine o clipa
Cand, de frica,
Ii iubesc.
Recent, tot mai multe figuri feminine imi revin in minte. Fata bruneta care isi plimba catelul in fiecare seara in parc. Fata cu ochii albastri cu care nici n-am vorbit mult timp. Si fata cu care ascultam Slipknot, Korn si altele in fiecare noapte.
Fiecare si-a lasat amprenta undeva in subconstientul meu. Daca nu ar fi fost ele, nici eu nu as fi cel de acum!
Când m-am trezit era câmpie
Şi-ntr-un suflet alergam
Cu răsuflări de poezie
În care mă-necam.
Totul era albastru:
Pământ şi cer, deopotrivă
Şi vântul îmi curma glasul
Ducând gândul în derivă.
Nu aş mai fi vrut să plec
Deşi ştiam că nu-i real
Ci doar un melancolic cântec
Auzeam sunet de potop
Şi mă gândeam că totul
A pornit de la doi ochi
Albaştri…