cum să mai deșir norii
când nu am chef nici de mine
nici de ce aș putea face
să mă apuc cu mâinile de crengile îngândurate
de ieri
să sparg plictiseala
în suficient de multe bucăți
cât să îmi țină de foame
leg timpul de un pom bătrân
e prea urât
și nici zilele nu mai au nasturi la cămăși
de ce să plec eu oriunde
când nici aici nu e bine
păsările cântă din aripi
vărsându-și în halbe
fericirea-polei