Atomizarea ideilor

gândurile mi se înnoadă pe la urechi
fug de cerebel ca de furtuna
ascunzându-se în cortexul prefrontal
apoi pică în cana de cafea
scoarța se sparge de atâta așteptare
iar materia cenușie se scurge pe încălțăminte
și apoi în praf

Morala:
creierul e al tău
dar îți este furat
zi de zi
ceas de ceas

Fundamentul blogului

Trist e trecutul de după operaţie,
Durerii nu-i pot găsi o comparaţie.
Creierul meu se sperie,
Dragostea îi dă debranşări în serie.

Vedeam neclar ce am în faţă,
Dragostea intra în ceaţă.
Foarte puţin o mai puteam vedea
Şi-ncep să mă-ntreb: Cine era?

Era o fată cu mirări prea dese
Ce doar de mine pot fi înţelese.
Dar eu nefiind cine eram,
Numele ei nu mi-l aminteam.

Credeam că soarta-mi face glume,
Aveam acelaşi creier şi acelaşi nume.
Totuşi inima ... Citește mai departe!