Pe aleea umbrită

Ziua de azi mi-a amintit de cum au fost verile mele de după terminarea liceului. Mă trezeam undeva pe la ora prânzului. Luam micul dejun. Apoi mă întindeam după umbră ca păturile iarna. De cele mai multe ori nu o găseam. Și nu aveam mai nimic de făcut. Poate unora le plac astfel de situații, mie nu. Eu și când nu fac nimic trebuie să fac ceva. Uneori mă întindeam pe spate sau pe burtă și meditam la orice prostie ... Citește mai departe!