Jurnal de bord- ziua 2186

În ultimii ani am fost zilnic într-o călătorie unică, specială și de neuitat, pe care, dacă aș fi nevoit să o iau de la capăt, aș repeta-o cu zâmbetul pe buze. Am să divulg acest #jurnaldecălătorie, deși mulți dintre voi îl cunosc prea bine. În mod normal nu m-aș întinde la scris cu asta, dar pentru că articolul e scris pentru SuperBlog și propus de cei de la VacanțeSpeciale (.ro), care au anumite cerințe pentru asta (în fond, ... Citește mai departe!

Revino-ți!

Mă uit în foaia asta goală (în mometul imaginării textului) și parcă mă văd pe mine în oglindă. Cam așa arată și CV-ul meu. Tot așa se prezintă și mintea mea la ora asta.

Zilele sunt lipsite de acel ceva care îmi aducea bucurie, acum nici fizic nu sunt prea bine. Sunt curios ce îmi va aduce viitorul apropiat și dacă va reuși să mă scoată din starea asta nu prea plăcută.

Uite cum am risipit câteva zeci de cuvinte ... Citește mai departe!

Pe aleea umbrită

Ziua de azi mi-a amintit de cum au fost verile mele de după terminarea liceului. Mă trezeam undeva pe la ora prânzului. Luam micul dejun. Apoi mă întindeam după umbră ca păturile iarna. De cele mai multe ori nu o găseam. Și nu aveam mai nimic de făcut. Poate unora le plac astfel de situații, mie nu. Eu și când nu fac nimic trebuie să fac ceva. Uneori mă întindeam pe spate sau pe burtă și meditam la orice prostie ... Citește mai departe!

Si bemol

lasă-mi o lumină aprinsă
ca să mai pot spera

lasă-mi un sac încăpător
în care să adun cunoaștere

lasă-mi o grămăjoară de pietre
cu care să arunc în bălți

lasă-mi nisip strălucitor
pe care să-l dau pe prostii

lasă-mă să încerc
dar nu mă uita așa

lasă-mă să fiu eu
și eu te voi lăsa