Sufletul meu – casă veche, fără pod fără subsol
Tot ce intră nu mai iese, stă undeva în hol
N-are geamuri, doar o ușă din podea până-n tavan
Intră cine vrea- curentul, cel mai des și cel mai fan
Pereții, jegoși, afumați, stau să cadă peste mine
Un graffiti mic în colț poartă tot ce simt în rime
În interiorul lor doruri se plimbă frenetic
Dar multe dintre ele ies, caut auditor energetic
Să vadă rapid problema, să găsesc cum ... Citește mai departe!
Etichetă: fără lumină
secetă
o frimitură din timpul meu
cui să o dau
la lumina cui să cresc
dacă nu am picioarele în pământ
pe ce gard să mă întind
ca să îmi arăt fructul
totuși din mine curge zeama
hidratând eternitatea
iar lacrimile mele
izvor de zile
se usucă sub frunza răpitoare
de lumină
cât să mă întind
ca să se vadă
că sunt eu