Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
muzica de azi e surdă
nu-mi înalță sprâncenele
dar măcar văd
primăvara cum înflorește pe buzele
fetelor
parcă desprinse din cărți
cu coperte ușoare
de purtat peste tot
cu decolteuri cât o câmpie
cu diverse plante
sălbatice
gândul zboară cu insectele
dar nu polenizează
el doar observă
pentru asta există astfel de
zile
ce prevestesc
nu știu ce
îmi plac
și nu îmi plac
cred că încă nu s-a inventat
ziua
perfectă pentru mine
dar nici nu e departe
fac ... Citește mai departe!
Mi-e-nfăţişat cum el era odată
Cu-a sale şase feţe spate-n spate
Două câte două mi se-arată:
O faţă albă, plină de frumos
Cu case-nalte ce-ajung până la cer
Şi un popor harnic şi curajos;
O faţă neagră, cuprinsă de tetanos
Cu nouri grei şi o duhoare
Ce topeşte carnea până-n os;
O faţă roşie, arsă de soare
Movile multe, puse cap la cap
Făceau poporului o închisoare;
O faţă galbenă, ca aurul îmi pare
Te-atrage cu un dor nestăvilit
Dar ... Citește mai departe!
Pământul își recapătă pulsul și râurile cursul. Se golesc adăposturi și avanposturi. Gândacii pornesc în recunoaștere și sufletele renasc. Animalele fac zarvă și femeile prăjituri. Soarele face căldură și bărbații muncesc. Florile apar și domnișoarele le culeg. Apar obiecte circulare după care aleargă băieții, sub formă de mingi. Toate formele de relief se salută și apele își strâng mâinile. Mai rămâne ca păsările să traducă ce am spus eu în dulce glas de primăvară.