Moment oprit

Cum să nu fiu supărat când toate cărările celorlalți se odihnesc pe spatele meu? Mă trag de barbă idei neprinse de mult. în ochi mi se învârt vârtejuri de curiozitate, iar timpul se încolăcește în jurul meu și mă strânge. Las cuvinte să-mi zboare de pe firele de păr; le urmăresc către nori.

Zăpada păstrează calde amintirile verii trecute. Încerc sa ies din zăpadă. Din fericire, chiar și această zi se va termina atunci când va ajunge la capăt! Întunericul ... Citește mai departe!

Oraşul dintr-un cub Rubik

Mi-e-nfăţişat cum el era odată
Cu-a sale şase feţe spate-n spate
Două câte două mi se-arată:

O faţă albă, plină de frumos
Cu case-nalte ce-ajung până la cer
Şi un popor harnic şi curajos;

O faţă neagră, cuprinsă de tetanos
Cu nouri grei şi o duhoare
Ce topeşte carnea până-n os;

O faţă roşie, arsă de soare
Movile multe, puse cap la cap
Făceau poporului o închisoare;

O faţă galbenă, ca aurul îmi pare
Te-atrage cu un dor nestăvilit
Dar ... Citește mai departe!