cărbune aprins

fumul din suflet e mai nasol decât cel de țigară
nu se spală nu se vindecă
șiroiește negru printre oase și vene
zgârie pereți și urlă ca spânzurații

focul din piept e tămăduitor
dar mai întâi trebuie să mistuie tot
asta doare mai tare decât desprinderea membrelor pe viu
dar nici moartea nu e o consolare

în locul meu rămâne o torță
nu mai are mult de ars
fumul l-am înălțat a semnalizare
găsește-mă azi