E pustiu lângă tâmple
E pustiu lângă șoapte
Atât de pustiu
Că tăcerea învață să înoate
Parcul e atât de rece
Fără buze și brațe
Fără zâmbetele tale calmante
Fac convulsii
E clipa prea lungă
Și infinitul prea scurt
Și nu pot să te sărut o viață
Într-un singur amurg