Pustiu și rece

regie

E pustiu lângă tâmple
E pustiu lângă șoapte
Atât de pustiu
Că tăcerea învață să înoate

Parcul e atât de rece
Fără buze și brațe
Fără zâmbetele tale calmante
Fac convulsii

E clipa prea lungă
Și infinitul prea scurt
Și nu pot să te sărut o viață
Într-un singur amurg

Îngeri roșii

Pierdută zestre
Din adâncul inimii
Cu urlete semețe
Din dealul privirii.

Râd dealuri hâde
Oropsite-n veci
De morminte
Lugubre și reci.

Cu poteci tunse
De ropot înfuriat,
Muguri și tuse
Eseu ratat.

Tumefiat de groază
Ropot de fulgere
Lacrimi ce stagnează
Pe trupuri râncede.