Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
am să mai aprind o țigară
împotriva legii
și a instinctului de autoconservare
să-mi reprim gândurile de război
am să mai zgârii cuvinte pe foi
împotriva sărăciei
a sclaviei
și pentru sănătatea minții
am să am să
dar până când
am doi dușmani
ambii au culcuș în propriul cap
am să am să
ba nu
nu am
să tac
te mai provoc o dată
să uiți tot ce-ai învățat
și să-ți apleci atenția
asupra unui fenomen necontrolat
Nu mereu totu-i uşor
Mai şi cazi, te prăbuşeşti
Când eşti obişnuit cu zborul
Poţi adesea să greşeşti
Dar urcă înapoi pe scări
Spre ceea ce ţi-ai propus
Şi, după îndelungi forţări,
Vei ajunge şi mai sus.
Nu pierde din vedere scopul:
Destinaţia, nu zborul.
Şi-ai să vezi curând că totul
E de fapt mult mai uşor.
Lumini oblice traversează încăperea
Cad pe muchii ca în suflet durerea
Valul de mătase cade greu pe noi
Şi am rămas pe dinăuntru goi
Rânjetele s-au scurs pe pereţi
Negăsite de adevăraţii profeţi
Dar noi efemerii şi vulgarii
Am ajuns să ne ascundem anii
Pleacă din noi o ciocârlie
Şi se-ntunecă magie
Organică o lupă şi un brad
Desi m-ai prins eu continui să cad…
Viaţa asta e un iad
În care n-am vrut să m-arunc
Am plonjat şi acum cad
Printre oamenii de rând
Nici nu cred c-ar fi mai rău
Dac-odată ajuns jos
Aş da ochii cu chipul tău
Şi nu mi-ar mai părea frumos.
Ridică fruntea!
Mi-a şoptit un înger,
Dar nu era ea…
Căci înger poate fi oricine
Atâta timp cât mintea mea
Te vede-n ea pe tine!
Putrede pături de lavă
Plictisesc moartea-n natură
Stelele noaptea se lasă
Peste plaja imatură
Tigri verzi din copăcei
Aruncați în praf de stele
Îi cântă greierii mei
Și umbra suferinței mele
Pacea cea mult căutată
Arde-n mine vechi comori
Și iubirea camuflată
Zice că vrei să mă omori
Crucificat pe stâlpul lenei
Ard ca focul din priviri
Pentru patima eternei
Și veșnicei ne-mpliniri
Obrazul greu pătat de vomă
Scoate sunete zurlii
Peste apusul de comă
Cu râsete aurii
Pot să ... Citește mai departe!