scriu cu cuțitul pe vene
țip în semne
lovesc cu pumnii în perdele
tai în foi viața
e mai ușor de despărțit în silabe
fiecare cu cutia ei de chibrituri
cu care își aprinde cărămizile
să vadă pe unde trece timpul
aud șoapta neliniștii
de după un val de întuneric
când te trezești cu sabia în mână
între pereți transparenți
și singura gură de oxigen
vine de sub tine
într-o încercare jalnică
de a recupera nu-știu-ce