Suport al imaginației

albă precum laptele
plăcută precum șoaptele
pe ea se-ntind munții și câmpii
deși la pas pe-acolo nu poți călători

brăzdată de dungi și diferite semne
vrea la a-ți imagina să te îndemne
deși nu poate rezolva toate problemele
îți stă foarte aproape când tu te lupți cu ele

e prietenul cel mai bun al oricărui scriitor
în miezul nopții sare mereu în ajutor
se-ntâmplă uneori să dispară pe furiș
doar pentru a se-ntoarce și-a aduce și un pix

Dintr-un film

stau cu gândul în pumn poate îmi vine vreo idee
să urc pe scara asta de oase
sătul de flatulențe cu iz de omletă

închid ochii peste ce am în față
frec pixul între degete ca pe frunzele de mentă
apoi scuip

pictura întunecată
se scurge din ochii mei
pe instalația electrică

sunt conectat la ce-i în jur
ca o diodă