Era întuneric și liniște totală. Totuși, îmi puteam vedea respirația și auzi pulsul. Din când în când răzbea înăuntru o adiere de vânt, se ivea timidă câte o culoare. Timpul trecea cu viteze diferite, însă niciodată cu cea potrivită. În rest, nu se întâmpla nimic.
Ziua eram mai adormit decât noaptea, mă simțeam viu doar atunci când dormeam. Stocam în minte diverse imagini (cele mai multe închipuite), îmi repetam în gând dialoguri și povești care să mă mențină inspirat. Evident ... Citește mai departe!