Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
îți place să stai în puf eu am doar spini
ciulini uscați și mărăcini
îți place gălăgia eu vreau să scap de ea
vreau să mă înece liniștea
nu știu în care cercuri te învârți
eu amețesc și stând pe loc
pare să te enerveze orice gând
mie mintea îmi dă foc
s-a spulberat iluzia că tu
vorbeai limba sufletului meu
dar tot nu am îmbrățișat cuvântul nu
că doar îs un poet pierdut și eu
îți place să fii ... Citește mai departe!
Era întuneric și liniște totală. Totuși, îmi puteam vedea respirația și auzi pulsul. Din când în când răzbea înăuntru o adiere de vânt, se ivea timidă câte o culoare. Timpul trecea cu viteze diferite, însă niciodată cu cea potrivită. În rest, nu se întâmpla nimic.
Ziua eram mai adormit decât noaptea, mă simțeam viu doar atunci când dormeam. Stocam în minte diverse imagini (cele mai multe închipuite), îmi repetam în gând dialoguri și povești care să mă mențină inspirat. Evident ... Citește mai departe!