stație finală

Pietre și sfori
Pe care să le respir
Într-o după amiază cu sens unic spre moarte
Se sparg valuri de frunte
Se pictează scena finală
În care sunt coborât în groapă
Dau mâna cu depresia
Agonia mă salută politicos
Coșmarurile mă invită să iau un loc în pivnița lor
Mă simt ca acasă
Când îmi deschei sufletul
Din el respiră demoni

Betoane și smoală
În care să înot
La ora ultimului prânz
În care m-am urcat fără bilet
Aveam un ... Citește mai departe!