Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Pietre și sfori
Pe care să le respir
Într-o după amiază cu sens unic spre moarte
Se sparg valuri de frunte
Se pictează scena finală
În care sunt coborât în groapă
Dau mâna cu depresia
Agonia mă salută politicos
Coșmarurile mă invită să iau un loc în pivnița lor
Mă simt ca acasă
Când îmi deschei sufletul
Din el respiră demoni
Betoane și smoală
În care să înot
La ora ultimului prânz
În care m-am urcat fără bilet
Aveam un ... Citește mai departe!
Mi-am întors cuvintele de la groapă
Lăsând frimituri de sânge din tălpi
Cu sufletul horcăind a neputință
Și sudoare curgându-le din piept
Și-au acoperit goliciunea cu bucăți
De tristețe și singurătate
Gonesc muștele cu pulsul tot mai stins
Bâjbâie prin întunericul fetid al morții
Respirația le miroase a disperare
În ochi le poți citi depărtarea
Totuși în profunzime mai poartă
O dorință
Să ajungă în pragul tău
Cu ultima adiere omenească
Să îți lase jos pe prag
Ce a mai ... Citește mai departe!