Colonul timpului

plutesc pe râul tăcerii
cu căpușe în urechi
mi-au supt toate râsetele și zâmbetele
înainte să le aud
se leagănă ușor în bătaia timpului
usturătoare
ca un șfichiuit de salcie
și totul are gust de sare
deodată
totul are gust bolnăvicios
căpușele învârt o horă
eu amețesc
purtat de liniște
către colonul timpului

Sincer

să păstrăm un moment de tăcere

pentru toate ideile care-am crezut că sunt grozave
și s-a dovedit opusul
pentru toate clipele în care
ne-am pierdut răbdarea
fără rost
pentru timpul irosit

bine că s-au dus

să îmbrățișăm zâmbetele
să ne încurajăm singuri
(oricum nu o vor face prea mulți)
să aruncăm cu vopsea în tot ce vedem
și ce atingem
oricât de frumos ar suna
nu e suficient să te schimbi tu
însă e primul pas

și e cel mai ... Citește mai departe!

Mă părăsesc cuvintele

ar trebui să tac
dar cuvintele îmi ies pe nas
mi se agață de sprâncene
să nu le pierd din vedere

mi se lipesc de buze
să nu uit de ele
cu greutate
le scuip pe foi
le înmormântez
ca și alții să se bucure de ele

pentru mine cuvintele nu înseamnă nimic
de asta le arunc
în toate direcțiile
și într-un mod predictibil
acestea nu se mai întorc

Jurnal de superblogger 5

Iată-ne cum așteptăm toți liniștiți ca licorile (super)puternice în sticluțe mici notele la proba a cincea de la SuperBlog. Ne-am personalizat așteptarea! Pe tăcerea fiecăruia scrie nerăbdare, atenție, supărare sau bucurie. Miroase a tricouri noi care vin impregnate cu note. Nu doar note cu valori numerice, ci note către sine; de atenționare, de ținut minte sau… de uitat. Din note se naște pământul făgăduinței că vom câștiga concursul și… noi vrem note!