la ora asta dau frâu liber gândurilor
cânt din cuie scândurilor
mă agăț de ce pot
să mai văd o dată lumina
am sânge uscat pe tălpi
viața e aspră
mă usuc în bătaia timpului
scriu ultimele rânduri de parcă
mâine nu a existat niciodată
mă doare soarele din
care se nasc acide frustrări
îmi tai linia de siguranță fără
să mă gândesc la urmări umbre
mă sugrumă și cânt
încet să m-audă doar moartea
în timp ce îmi scoate ochii
în timp ce-mi înlocuiește suflarea
cu versuri de cenușă ce
ascund sub ușă să nu se
vadă ce-am în spatele ochilor cuțite
făcute din stânci de pe care
cad în agonia zilei de ieri
nu se mai termină eu îmi caut
sfârșitul să-mi zică unde
te găsesc pentru ultima visare
(fotografie de la Игорь Левченко via Pixabay)