umblă căței de usturoi pe străzi
cu plăcinte în coadă
eu tai crengi la iepuri
că munca e lanț de otravă
a coborât cerul pe pământ
și a ajuns furtună că nu avea scară
se vede că cine seamănă vise
nu culege nimic că-s acri
singurătatea a omorât poetul
care cădea mereu din picioare
sufletul nu merge de multe ori la moarte
e suficient o singură dată
bate mintea să priceapă lumea
că ce trăiesc aici e refulare de gând
și cine rămâne la urmă
e un prost și-un hapsân
fă trei pași înapoi
sunt eu însuși ghinionul
pauza e întotdeauna bună
dar nu trece viața rea