spânzură-mă de cea mai înaltă dorință
și dă-mi foc picioarelor
să mă fac una cu nimicul care mă înconjoară
nicio băutură nu mă mai îmbată
niciun drog nu mă mai sparge
să mă mătur ca praful de vise arse
viața mea pute ca mucegaiul
pe o mâncare delicioasă
uitată prea mult în soare
ultima oară când m-am privit în suflet
nu mai eram acolo
Ce versuri frumoase. Ti-am descoperit acum blogul, dar cu siguranta ma voi intoarce pe aici. Imi place cum scrii…continua tot asa.
Mulţumesc!