Bucureștiul depresiilor

trăiesc în orașul tuturor depresiilor
și mi-am zis să le încerc pe toate
cum fac alții cu drogurile
dar nu a mers
m-am tors pe dinăuntru
în fel și chip
m-am stors pe exterior
în cald și frig
mi-am pus capul în menghină de bună voie
și sufletul într-o ploaie de acid
obișnuiam să iubesc ploaia
acum doar o înghit

după doar câteva luni
în orașul tuturor depresiilor
mi-am dat seama că nu am de unde alege
și că toate ... Citește mai departe!

Când publicitarii trec pe „legale”

Voi mai știți reclama aia la un deodorant halucinogen? Da, la Old Spice mă refer. Cu omul ăla care într-un moment era călare pe cal, cu spatele (edit: am căutat reclama și nu este cu spatele 😀 ), în următorul era în baie pe bicicletă, iar apoi ne spunea că vorbește limba română (adică recunoștea că este român, deci duce lipsă de atenție). Dacă nu știi, despre asta vorbesc. Atunci când a început să ruleze pe tv eu am ... Citește mai departe!

Cer incendiat

spânzură-mă de cea mai înaltă dorință
și dă-mi foc picioarelor
să mă fac una cu nimicul care mă înconjoară
nicio băutură nu mă mai îmbată
niciun drog nu mă mai sparge
să mă mătur ca praful de vise arse

viața mea pute ca mucegaiul
pe o mâncare delicioasă
uitată prea mult în soare

ultima oară când m-am privit în suflet
nu mai eram acolo