Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
spânzură-mă de cea mai înaltă dorință
și dă-mi foc picioarelor
să mă fac una cu nimicul care mă înconjoară
nicio băutură nu mă mai îmbată
niciun drog nu mă mai sparge
să mă mătur ca praful de vise arse
viața mea pute ca mucegaiul
pe o mâncare delicioasă
uitată prea mult în soare
ultima oară când m-am privit în suflet
nu mai eram acolo
Fraza din titlu pare mai degrabă desprinsă dintr-un măreț și a-tot-plictisitor discurs al președintelui Klaus Iohannis. Dar nu este. Eu am văzut acest mesaj scris pe unul din geamurile unuia dintre microbuzele care ne duc la muncă. Partea cu incendiul e chiar adevărată, căci la cât de cald și cât de mulți suntem, e ușor ca unul din oamenii supraponderali să facă implozie. În ceea ce privește partea a doua a mesajului, ghinion parcă sună prea dur. Cred că e ... Citește mai departe!
Mergeam si eu linistit, ca orice om (?), prin orasul meu. La o intersectie agitatie, lume multa. Cireada de bipezi se stransese sa vada cum un apartament de la etajul al 4-lea fumega din rasputeri. O masina de pompieri era deja acolo. Inca una era pe drum, alaturi de o masina SMURD. Dar actiunea de salvare nu ar reusi fara zecile de priviri atente la detalii, maini ajutatoare, voci sfatuitoare si minti agere in a memora si relata asta tuturor, ... Citește mai departe!