Cer incendiat

spânzură-mă de cea mai înaltă dorință
și dă-mi foc picioarelor
să mă fac una cu nimicul care mă înconjoară
nicio băutură nu mă mai îmbată
niciun drog nu mă mai sparge
să mă mătur ca praful de vise arse

viața mea pute ca mucegaiul
pe o mâncare delicioasă
uitată prea mult în soare

ultima oară când m-am privit în suflet
nu mai eram acolo

Concluzia

Viața e nașpa! Mai ales când realizezi că ai doar una. Dar, după un timp, începe să nu-ți mai pese. Te trezești în aceeași cameră în fiecare dimineață, îți spui ‘ce rost are?’ și totuși o faci în continuare. Vezi în fiecare zi aceleași fețe plictisite de care și tu ești plictisit și îți spui ‘gata, de mâine schimb ceva’, dar nu o faci.
Și când, în fine, faci ceva diferit, ori îți sar toți în cap că ‘de ce ... Citește mai departe!