nu că scriu
doar mă întorc pe dos să văd dacă mai sunt viu
mă adun de pe ici colo
pe unde am lăsat părți din mine
să aștepte visuri ce au fugit prea repede
idei care s-au dezvoltat prea lent
fete mai mult sau mai puțin indiferente
nu că scriu
că oricum nu las amprente
când îmi imaginez că tai cu muzica în suflet viu
îngropat între hârtii care mă cunosc aproape ca prietenii
au devenit de timpuriu
ecrane care nu mai afișează
nimic
nu c-aș fi
sincer nu știu
cât de viu sunt și cu ce rost
alerg cursa asta contra mea și contra cost
contra fricilor induse
și pasiunilor auto-impuse
cert e că iubesc tot