Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
înainte să adormi
vreau să îți mai șoptesc un rând
tu să-l asculți cu inima pe buze
îmbrățișând ce ai păstrat din mine
chiar dacă sunt doar câteva versuri
scrise repede pe o bucată rătăcită de hârtie
înainte să adorm
mai citesc o bucată din tine
dau cu sufletul de pereți
încercând să pornesc spre tine
chiar dacă fizic sunt doar câțiva pași
și simt că nu am să ajung niciodată
înainte să adormim
mi-aș dori să zâmbim
să ne ... Citește mai departe!
Tu cât de natural/ă ești în tot ceea ce spui și ce faci? Când ai spus ultima oară unei persoane direct în față „eu nu am chef de prostiile tale”, chiar cu riscul de a fi acuzat/ă de cinism? Când ai spus ultima oară unei persoane, plin/ă de sinceritate, „mie îmi place foarte mult ceea ce faci” sau „îmi placi foarte mult”? Eu recunosc că pe cele din urmă nu le-am mai spus, deși ar trebui, și nu am făcut ... Citește mai departe!
Dacă ne-am muta împreună
Am sta în
Brațe comune
Cu câțiva fiori locuitori
Am avea o grădină cu frenezii de frezii
Chiar în stânga livezii
Casa ar avea geamuri fumurii și roșii draperii
Am murdări pereții cu gemuri ca grafferii
Am tăia fericirea felii pe care să le umplem
Cu comicării
Ne-am ascunde după zi să facem noapte
Și sub Calea Lactee vom consuma lactate
Și fructe confiate
Vom umbla la sticle neumblate
De vin din care-o să sorbim până ... Citește mai departe!
Cele mai multe imagini le port în suflet. Nici nu știu exact când am început să fotografiez mai des, dar, cel mai probabil, pot asocia asta cu începutul depresiei, care este tot mai prezentă în viața mea. Nu obișnuiesc să călătoresc prea departe, așa că primele poze au fost captate în parcurile din orașul meu, Călărași, și au fost însoțite de fiecare dată de câteva versuri. Am început să surprind, la început fără să îmi dau seama, tot mai multe ... Citește mai departe!
Am mai pătat un parc
Cu vers din timp pătrat
Cu mintea-n dor uitat
Parazitând un suflet paralizat
Dacă par agitat
E fiindcă sunt demodat
Mă-ndrăgostesc de alei
Și de cum bate soarele pe cerceii tăi
Dar aici băncile-s reci de fier
Niște barăci pe poteci unde sper
C-o să vii să dezlegăm un mister
Într-o zi să-ngropăm un blestem
Al meu acela de a rătăci
Când nu urci în nacela iubirii
Iar eu să m-arunc n-am suficiente ferestre zău... Citește mai departe!
