Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
vreau să plouă peste
mine să fie furtună
să îmi fulgere inima la
colț de caiet să nu
văd nici soare nici
stele sau lună să
îmi coboare norii adânc
în plămâni să curgă
pământul din oase o
spumă să spele tăcerea
cu vis din noroi să-mi
cadă în sânge iubirea să
vii tu în noi
dărâmă-se lumea distanța
și ura să coacă să se
spargă tristețea din
sori într-o zi oricare
ca astăzi ca
mâine să plângă cerul
versurile-mi ... Citește mai departe!
Asta e ultima oară pentru
Nu știu cât timp când
Îți scriu de unde te-am
Văzut ultima dată
Am să număr fiecare
bornă orară am să
Trag cu coastele în
Secunde să mă înfig
Amintirea mă ține
Ca un cârlig de
Zâmbetul pe care nu
Am apucat să ți-l
Ating mi-e toamna
Plapumă groasă nu mă
Lasă să respir sau
Să exist mi-e
Timpul fără tine
Ca al morții de trist
Aștept o aprobare
Fie ea și tacită
Să pot să te
Iubesc
Aștept o îmbrățișare
Fie ea și grăbită
Să pot la rândul
Meu să te-mbrățișez
Aștept un zâmbet
Două buze și un
Piept să le completez
1 din 2 milioane de oameni se pierde zilnic. În și de el însuși, în și față de cei din jur; în și împrejurul orașului în care locuiește. Cei mai norocoși rămân așa, duși de un val uscat și amestecați de viață într-o destinație de weekend prelungit din care uită să se mai întoarcă.
1 din 2 milioane de oameni se sufocă în fiecare toamnă. Îl apasă blocurile și parcurile, trotuarele și parcările și parcă și persoanele pe care nu ... Citește mai departe!
pășesc pe drumul din
mine unde e întuneric și
alunecă pereții în
sicrie se aud
cântece de capăt
de lume țipă cârlige
ce-adună suflete le
leagănă în lacrimi toxice
cade cerul în sânge
peste capete pline de
rânced unde tristețea
e reală iar bucuria
în brațe să te
sărut te așteaptă