mi-e dor de zâmbetul tau oricine-ai fi
de îmbratisarile tale
de rasul tau la glumele mele proaste
asta nu e poezie
habar nu am ce e
poate o scrisoare
în care-ti spun cât îmi lipsesti
sau nu stiu…
Autor: Ștefan Trepăduș
Gânduri de duminica
Oare e mai din inima un text prozaic decât unul poetic? Sau viceversa? Oare exista cineva care sa fi vrut sa afle raspunsul acestor întrebari? Daca da, pe ce criterii si-ar fi bazat analiza?
Nu mai plec
se cutremura pamântul
ard sfincsi de materie cenusie
soarele ne lesina prin grandoarea sa fara de pacat
ne umezim palmele
si aplaudam ceata
ce se lasa pe-nserat
stam la colt si ne plangem în unghii
îmbratisand umbre
facem abuz de liberul arbitru
ne întoarcem în loc de trei ori
vraja ceasului cu arc peste timp
ne manifestam zgomotos când nu mai avem de cine profita
ne bate soarele în ceafa
cuie deja sângerate de uitare
suntem închisi cu lacate de ... Citește mai departe!
Trusa de unelte vii
În curând n-am sa mai plec pe meleagurile pline de poezie. Virgulele mi-au pus piedica si am ramas blocat între doua paranteze. Literele se aliniaza în fata mea, dar nu îmi mai asculta ordinele. Vor doar sa rada. De ce? De cine? Nici ele nu stiu. Eu le-am poftit in (car)casa sufletului meu, însa ele au preferat sa ramana afara si sa înghete pe alte foi…
Au plecat caciulile
S-a lasat deja seara in orasul meu. Azi e mai linistit decât l-am vazut în toti cei 21 de ani ai mei. În timp ce tastez si ascult o emisiune de la tv gandul imi zboara în alte parti. Din pacate, din motive strict tehnice, diacriticele nu ma pot însoti în aceasta calatorie mentala. Chiar le duc dorul!