Acesta este un blog românesc autentic

CRI3184

Bine v-am găsit în colțul meu de internet,
Locul unde zilnic învăț cum să aștept
Un timp mai potrivit pentru ce mă pasionează,
Un făcător de realitate pentru cine visează.
Scriu românește, că așa am învățat,
Scriu cu sentimente fiindcă le-am păstrat;
Îmi urmez drumul cu pasul apăsat,
Că mai am mult de mers și deja s-a-nserat.
Eu spun povești! Tu ce știi să faci?
Nu ești ascultător doar pentru că taci!
Eu dau în stânga-dreapta tot ce-n minte dețin... Citește mai departe!

Am luat toată Forța

Forța e cu mine
când îmi scriu poveștile
îmi dă idei utile
cum să-mprăștii veștile

am învățat s-o dirijez
cu minte și cu suflet
în „Forțos” mă erijez
cu tot sufletu-n zâmbet

acum chiar simt că cresc
și că-mi urmez drumul
aștept să dobândesc
thumbs up cu duiumul

că nu-i așa
odată cu puteri mari
te poți vedea
folosind Puterea

nici
eu
nu
știu

Contur

deschid ochii văd lumină
eu în centru port o vină
de pe margini mă aclamă
zâmbete ce-mi fac reclamă

toți vor s-asculte povești
despre lucruri tinerești
toți aplaudă-n picioare
un om cu pene-n buzunare

care zboară căci a vrut
să ia de la început
și să crească nu o dată
tot ce mintea lui privată

de liniște și altele
acum ridică haltere
de la omul mlaștinii
scriu linite cu oamenii

Pauze bune

un lucru mai am de spus
când întunericul mi-aterizează pe ochi
ascult cu inima freamătul pomilor
în timp ce le spun povești câinilor străzii ca să nu înghețe
drumul ăsta e lung
și nu duce doar spre următorul oraș
ci spre viitorul tu

îmi las haina în cuierul toamnei
pasul ăsta rămâne imprimat
cu ochii pe drum
fac pauze neîncetat