Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
acoperă-mă cu părul tău
în Braille
alintă-mă în codul Morse
iubește-mă până la ultima zecimală
scoate-mi radicalul negativ
te descopăr ca pe o axiomă
fiecare sărut cu necunoscuta lui
azi toți ne împreunăm tehnologic
așa că permite-mi să-ți trimit inima mea prin telegraf
privesc la gaura neagră din ceașcă
îndulcită cu zorii zilelor
fumul iubirilor pierdute se ridică din suflet
nu e chiar un început perfect
ci doar o resetare
Azi am scris mult. Neașteptat de mult. Inspirația m-a „lovit” când eram în microbuz, călătorind spre a-mi vizita bunicii paterni. Am definitivat vreo două sau trei poezii și am scris una de la zero. Nu am să vi le prezint azi. Le las să se așeze în suflet ca fulgii de zăpadă pe jos.
Aș fi foarte bucuros dacă ați intra să le citiți și să îmi spuneți o părere sinceră.Puteți începe cu acest poem. Mai ales că am ... Citește mai departe!
îmi iau hainele pe sub mine
și sufletul peste eu
ies în lume
privirile străine mi se zvârcolesc în stomac
sulița vrajbei lor îmi săgeteazã transcendența spirituală
mă dezintegrez în foc și apă
condensez…
te-am cercetat cu semne de-ntrebare
când mi-ai luat diacriticele si m-ai lasat in vant
și puțin îmi mai păsa de propoziția lăsată neterminată
m-ai asurzit cu vocativul
de am rămas gerunziu și mirat
într-o conjugare neterminată de idei
mi-am luat semnele de punctuație la subraț
și am plecat din îngrădirea noastră semantică
însă nu te-am declinat