degeaba cuvinte

Am mai dat o tură de cer
Înainte să incendiez noaptea
Ca atunci în parc

Am mai scris un vers
Chiar dacă îmi promisesem că nu mai fac
De dorul tău

Dar tot el m-a împins în praf
Și m-a făcut să realizez
Că tu ești poezia

Și ca să pot trăi
Am nevoie de amândouă

Gunoaie în ploaie

îmi trag încălțămintea de urechi
că nu știe să cânte frumos
că mă bagă numai în bălți
iar eu nu mai știu să zbor
mă apuc de copacii de pe margini
să le mai spun o poveste la frunze
apoi să ies din deșert
cu mâinile la ochi să mă apăr
de ploaie
să scot din pălărie
o pereche de schiuri
cu care să desenez portative
în mințile oamenilor
eu astfel golit de mine
pot primi
toate lucrurile pe care ... Citește mai departe!

De ce scriu

Îmi place să mă rătăcesc printre cuvinte, să simt aerul lor antic și totuși modern. Să le observ sclipirea în bătaia luminii soarelui sau sub ochii unui nou cititor. Ele sunt labirintul prin care mi-ar plăcea să mă pierd, însă nu am cum pentru că le cunosc prea bine!

În casa mea le voi așeza pe rafturi, la vedere. Le voi feri de ziare și răufăcători. Sau am să le arunc peste tot, chiar dacă am nevoie de ele; și ... Citește mai departe!

Să chelim soarele de raze!

liniște unde îmi ești
să îmi ții palmele
să sperii cenușa din firele de păr
să-mi umplii brazdele de pe frunte

pe unde rătăcești
c-aș vrea să vin și eu cu tine
în bagaj îmi pun doar sufletul
că oricum nu am alte lucruri

aud voci ce se ceartă
nu pot să le-mpac
vino și la ele
voios am să te-mpart

mai vino și la ceilalți
că mulți te caută
desfă-te în mai multe liniști
și vino la noi toți ... Citește mai departe!